Un loc unde frumosul nu mai fuge.
Văd un cerc care ține timpul pe loc, unde nimicurile vieții dispar.
În centru, un năsturtium ( Nasturtium / Crețișoară) portocaliu iese în față ca o mică flacără – cald, viu, încăpățânat.
În jurul lui, panseluțele mov închis stau ca niște umbre elegante, iar firul de grâu și verdele palmierului aduc un contrast liniștit, de pământ și aer.
Nimic nu e pus la întâmplare. Fiecare petală are spațiul ei, nu se sufocă, nu se acoperă.
Am luat ceva fragil, care în mod normal se usucă și se uită, i-am dat permanență fără să-i iau delicatețea. Trăiește clipa.