Încrederea, modelată în lut
Încrederea se construiește greu. Se modelează cu mâini care tremură la început, se netezește cu răbdare, se lasă la uscat fără grabă.
La fel ca lutul. Nu crapă dacă îl înțelegi. Nu fuge dacă îi dai timp. Rămâne.
Ciupercile astea au crescut una lângă alta, pe coajă bătrână, între ace de brad și frunze care nu vor să cadă. Roșul lor nu strigă. Doar ține. La fel face și încrederea când e modelată bine: ține fără zgomot.
O trăire înrămată. Fără mulaje. Doar eu, lutul, și ce am învățat până azi.