Să râzi cu poftă de orice nimic,
De cafeaua vărsată și de șoseta fără pereche.
De mesajul trimis cui nu trebuie,
De ploaia care te prinde fără umbrelă.
Viața e prea scurtă ca s-o luăm în serios
Când universul ne trimite glume pe ascuns.
Așa că râzi tare, râzi strâmb, râzi cu lacrimi,
Că până la urmă… nimicurile astea fac totul.