Flori nemuritoare
Presate între sticlă, timp și tăcere.
Ofilite, dar încă portocalii. Încă mov. Încă aici. Pentru că frumosul nu expiră.
Am strâns portocaliul din flori, înainte să plece.

Am salvat și lampa veche, ca să țină loc de soare când afară e gri.

De aceea stau aici: Flori nemuritoare.
Ca o promisiune că frumosul nu se stinge.
Doar așteaptă să fie privit.