În spatele sticlei, într-un colț de rând,
Timpul s-a oprit, frumos și blând.
Petale de mac și fire de soc,
Păstrează în ele un vechi noroc.

O mână le-a strâns cu mare tihnă,
Când lumea dormea în deplină odihnă,
Și le-a așezat în pagini curate,
Ca amintiri din trecut salvate.

E multă liniște-n flori presate,
În culori șterse, dar nuanțate,
Căci fiecare frunză și floare
E un strop de timp ce nu mai moare.

Ele vorbesc despre dăruire,
Despre răbdare și despre iubire,
Un dar uscat, dar viu pe vecie,
Păstrat cu drag în această cutie.